Duios Anastasia trecea

Vara anului 1944: într-un sat pe malul Dunării, la granița cu Iugoslavia, ecourile războiului abia dacă se aud. Dar dincolo de aparenta liniște, lupta partizanilor români și iugoslavi împotriva armatelor hitleriste este pe viață și pe moarte. Orice partizan prins trebuie omorât, iar cadavrul sau trebuie să zacă neîngropat pe uliță drept exemplu. Primarul satului veghează ca această dispoziție dată de nemți să nu fie încălcată. Tânără învățătoare Anastasia știe că mai presus de orice se află datina și că mortul trebuie îngropat creștinește, chiar dacă pentru asta ea trebuie să plătească cu viață. "M-a interesat mai ales problema Puterii: a puterii totalitare care se instaurează și datorită lașității/complicității celor care o vor suporta."