Maiorul Payne (1995)

În momentul în care maiorul Benson Winifred Payne (Damon Wayans) este disponibilizat din marină el se simte total dezorientat, pentru că viaţa lui de până acum a însemnat numai ordine şi disciplină. În calitate de civil, viaţa sa pare a nu mai avea nici un sens şi din acest motiv, comandantul său se gândeşte să-i găsească ceva care să-i umple timpul liber până acum aproape inexistent. Acesta îi găseşte un post de comandant la o şcoală unde se spune că s-au adunat toţi rataţii. Chiar dacă nimeni nu se aşteaptă ca Payne să aibă rezultate cu aceşti elevi, acesta îşi ia rolul foarte în serios. Pe masură ce trece timpul, Payne şi elevii descoperă că au foarte multe lucruri de învăţat unii de la ceilalţi. Încet-încet Payne le insufla simţul responsabilităţii, respectul pentru disciplină, dar şi încrederea în ei. Pe de altă parte, Payne are şi el multe de învăţat de la recruţii săi care-i deschid ochii către alte lucruri pe care până acum era obişnuit să le ignore cum ar fi acela de a se opri să miroasă trandafirii sau să admire lucrurile frumoase din jurul lui. Toate acestea, bineînţeles, după ce îl învaţă că aceleaşi rezultate – dacă nu chiar mai bune – poate obţine de la ei vorbindu-le cât se poate de civilizat, fără insulte sau ţipete. Din acest moment, speranţa înfloreşte de ambele părţi, astfel încât Payne începe să creadă că elevii săi vor putea deveni soldaţi adevăraţi, iar aceştia la rândul lor încep să aibă tot mai multă încredere în forţele lor. Când lucrurile par să meargă din ce în ce mai bine, maiorul Payne este rechemat însă în armată pentru a lua parte la luptele din Bosnia. Dar va putea oare Payne să-i părăsească pe cei care au acum atâta încredere în el lăsându-i din nou de izbelişte?